Denumirea localităţii Lisnău vine din limba slavă şi înseamnă 
„pădure”. În prima jumătate a secolului XIV., Lisnău a fost o aşezare plătitoare de impozite; prima atestare documentară a satului se datează din 1332.
Lisnău este situat într-una din văile Munţilor Întorsurii, la marginea estică a Depresiunii Trei Scaune, în valea Pârâului Lisnău. Satul are o populaţie de 447 locuitori, conform recensământului din 2002.
Dintre atracţiile turistice ale satului amintim biserica reformată din centru, 
monument istoric (foto nr.1), înconjurat de un gard din piatră, în formă de cerc, rămăşiţe ale cetăţii. Turnul de clopot a fost construit în locul intrării acestei cetăţi. Pe globul de pe turn – ca şi în stema secuiască – se află Soarea şi Luna aurită. În turn putem vedea unul dintre cele mai renumite clopote renascentiste din zonă, ornată cu frunze cu „nervuri din metal”, considerat monument de artă. Acest clopot a fost executat de către meşterul braşovean Lampen Henrik din 1693. Biserica încă mai poartă stilul gotic.
În ţintirimul bisericii s-a descoperit groapa comună a victimelor epidemiei de ciumă din anul 1719. În amintirea victimelor, locuitorii din Lisnău au ridicat un stâlp comemorativ din lemn sculptat în 1992 (sculptat de fraţii Haszmann din Cernăuţi). În biserică putem vedea şi placa milecentenariană. În parcul micuţ din faţa clădirii se află monumentul istoric ale celor 50 victime din Lisnău din primul război mondial, înconjurat de zece tei (foto nr.3). Tot aici a fost aşezat stâlpul funerar din lemn sculptat în memoria aniversării de 150 ani de la revoluţia din 1848-49 şi a luptei pentru independenţă din comitatul Trei Scaune
În Lisnău mai există o biserică greco-catolică veche (foto nr.2) şi o biserică ortodoxă, care a fost construită în cinstea Sfântului Petru şi Paul. Unul dintre clopotele bisericii ortodoxe a fost turnat în anul 1796. 
În locul bisericii romano-catolice din sat s-a ridicat o capelă nouă în cinstea Sfintei Fecioară în anul 1970. O altă valoare turistică din sat este casa lui Bedő Tivadar.
Persoane importante născute în sat: Kováts Pál (1630-1695), profesor, cronicar, L. Damó Kálmán (1823-1863), poet, revoluţionar, Dancsuly András (născut în 1921), scriitor, profesor, Vargha Jenő (născut în 1924) chimist, profesor, Kese György (1906-1977), medic, scriitor de specialitate.
Posibilităţi de investiţii: industria lemnului, diferite meşteşuguri (de ex. olăritul, căci în zonă se găseşte lut galben de calitate foarte bună), agricultură (în special creşterea animalelor), turism rural.
